veata la inceput.

de obicei toamna presupune incetinire si incetare in rezultat. dar nu la mine. anume acum vin schimbari in veata. si ele vin, se invalmaseaza in jurul meu, intra in veata mea cu un iures, ca cite odata nici nu dovedesiti sati dai seama de schimbare, si o vezi abea dupa ce ea,schimbarea, a avut loc. mai inainte observam numai rezultatele schimbarilor. si nu puteam sami dau seama de timpul cind ele vin si intra in veata mea. apoi am inceput sa le sesisez cind au loc, schimbarile, dar nu imi dadeam seama cit de importante sind ele, schimbarile, in veata noastra. in prezen mam invatat sa le vad cum vin (desi cu parere de rau nu pe toate), si sa prevad in parte influenta lor asupra mea. mai incerc sa ma invat ca sa le pot eu influenta pe ele, schimbarile. dar pina una alta fara rezultate bune. vorba cintecului: sau inoti impotriva curentului, sau curentul te duce si face ce vrea cu tine, sau inoti la mal si astepti vremuri insorite (care ele nu sunt). TU ALEGI!

o veata de azi(!)

si acum citeva zile incoace intradevar am inteles (tel putin asa mi se pare), sau mai bine zis am inceput sa simt cum curge veata prin mine (prin mintea mea, prin singele meu, prin simturile si constiinta mea). cred ca are legatura cu criza din prezent. si anume observ si inteleg cum oamenii din jurul meu incep sa se nelinisteasca (retraesc pe ziua de mine), incep sasi pearda speranta, sau din contra devin febrili pe ziua de mine, li se naruie sperantele si planurile cladite cu atata rabdare si munca, sau din contra abea acum incep sasi construiasca planuri grandioase, care sa le aduca fericirea (inchipuita). si toate astea le vad in ochii lor, le aud in vorbele lor, le simt in aer. si asa ceva mai ininte nu am simtit, nu am vazut. sau poate toate astea se petrec pentru ca si eu fac parte din criza? e ceva fantastic de placut sa simti cum curce veata prin tine.